miercuri, 1 septembrie 2010

Calea Ferata Constanta - Băile Mamaia

Inca o luna a trecut, iar colaborarea cu revista Historia continua... asa ca in numarul curent (9/2010) al publicatiei puteti citi un nou articol, ce are ca subiect povestea unei linii turistice ce-a disparut acum o jumatate de secol şi mai traieste astazi doar in amintirile bunicilor nostri, ori in ilustratele ingalbenite de vreme adunate de cateun cartofil...


"Sezon estival... soare... tradiționala vacantă pe litoralul Marii Negre.

Multi dintre cei ce vor citi aceste rânduri au ales, ori vor alege ca destinație pentru relaxare stațiunea Mamaia.

Oare câți dintre cei ce-şi pierd astăzi pașii pe
nisipul fierbinte al plajei își mai amintesc, ori au auzit, din povestirile bunicilor, că la Mamaia exista o mică gară unde în zilele calde de vară, trenurile îi debarcau pe amatorii „băilor de soare” din acele vremuri.

La începutul secolului trecut, pe locurile unde astăzi se înalță un întreg șir de hoteluri, nu întâlneai decât un mic sat de pescari, așezat în partea nordică a orașului Constanța, pe un cordon litoral ce desparte Lacul Siutghiol de apele mării, dând naștere unei p
laje cu o lungime de aproximativ 7 kilometri.
Însă, la sfârșitul secolului XIX, această mică localitate a devenit rapid un loc preferat pentru petrecerea vacanțelor estivale ale protipendadei acelor vremuri, motiv pentru care, în anul 1905, după desființarea căii ferate Constanța – Băile de la Vii (3,1 Km.), cu o parte din materialele recuperate, Direcția Linii – Serviciul de Linii Constanța a construit calea ferată Constanța – Băile Mamaia (8 Km.).


Inaugurată în ziua de 2 Octombrie 1905, mica linie a fost folosită numai în sezonul de vară, pentru transportul turiștilor.


În anul 1928, în scopuri strategice, Direcția Generală C.F.R., împreună cu unitățile militare de căi ferate, au prelungit calea ferată, cu încă 11,5 kilometri, pe
traseul Băile Mamaia – Mamaia Sat – Școala de Tragere și Bombardament, linia urmând să deservească şi Portul Militar Taşaul.

Traseul inițial pornea din vechea gară Constanța, traversa zona centrală a orașului, pe Calea Mangaliei (prin apropierea Cimitirului Musulman), iar de la intersecția actualelor bulevarde Tomis şi Mamaia, se orienta către Nord, prin cartierul Tăbăcărie şi pe malul mării, oprindu-se la Băile Mamaia.

Deoarece linia devenise o frână în calea dezvoltării urbane, în anul 1938, micile trenuri turistice au fost scoase de pe străzile Constanței, ele conti
nuând să circule pe un nou traseu, ce a fost deschis în ziua de 14 Iulie 1938.

Tot în anul 1938, vechea stație de debarcare de la Băile Mamaia a fost mutată pe un nou amplasament (situat la kilometrul 9 al liniei), iar la kilometrul 10 s-a înființat Halta Rex, ce urma să deservească hotelul cu același nume,
proaspăt inaugurat de Direcția Generală C.F.R.

Între anii 1944 – 1960, calea ferată Constanța – Mamaia a fost folosită doar pentru transportul de mărfuri, iar în anul 1949, a fost legată cu calea
ferată Palas – Capul Midia, traseu folosit pentru construcția Canalului Poarta Albă – Midia.

În anul 1960, linia a fost desființată, o mică porțiune a sa, cuprinsă între Ramificația Mamaia şi Mamaia Sat fiind folosită până în anul 1962, pentru transportul materialelor utilizate la ridicarea blocurilor de locuințe din cartierul Tăbăcărie."

Gara Constanta - 1907

Tren în gara Mamaia - 1910

duminică, 25 iulie 2010

ACCIDENTELE DE LA VALEA LARGĂ – Două poduri de cale ferată se prăbușesc în râul Prahova!

De mult nu am mai postat nimic pe acest blog... asa ca m-am decis sa-l revitalizez si sa incarc cat mai multe subecte legate de "fascinanta" istorie a cailor ferate romane.
In randurile ce urmeaza voi reproduce micul articol pe care l-am scris pentru numarul curent (103 - Iulie 2010) al revistei "Historia", publicatie cu care am demarat, recent, o frumoasa colaborare, ce sper sa se concretizeze prin cat mai multe articole legate de istoria feroviara romana.Poate ca unii dintre voi se vor intreba de ce am ales sa vorbesc despre un moment mai putin placut, despre un accident feroviar, insa nu trebuie sa uitam ca si aceste tragedii, oricat de socante ar parea, isi au locul lor in istoria, si desori chiar in actualitatea activitatii feroviare.

"ACCIDENTELE DE LA VALEA LARGA – Doua poduri se prăbușesc în raul Prahova!
In timpul Primului Razboi Mondial (1916 – 1918), trupele germane de ocupatie au reconstruit, cu elemente metalice, doua poduri feroviare situate pe calea ferată Ploiesti – Predeal, intre stațiile Posada si Valea Larga, ce fusesera dinamitate in timpul retragerii armatei romane.
In anul 1922, ambele poduri s-au prabusit, sub greutatea unor trenuri aflate in circulație, provocand importante inchideri de circulație, pagube materiale insemnate si victime omenesti, dar mai ales o teamă ce s-a propagat în toata tara, ambele accidente avand loc pe cea mai circulata cale ferata din Romania – „Linia Regala” – ce unea Capitala cu orasul Sinaia, resedinta de vacanță a Regelui Carol I.
In ziua de 13 Iunie 1922, trenul accelerat Nr. 15, ce circula spre Sinaia, remorcat de doua locomotive seria 140.400, a trecut fara oprire prin Halta Posada si a continuat sa urce spre stația Valea Largă.
Ajuns la kilometrul 56+550 al caii ferate Ploiești – Predeal, la ora 16:25, trenul s-a angajat, cu o viteză de 35 de km/h., pe podul ce traversa raul Prahova, iar dupa trecerea primei locomotive, ce purta numărul 140.413, structura metalică s-a prabusit, antrenand in cadere, cea de-a doua locomotiva si primul vagon de calatori din garnitura.
In perioada 13 – 31 Iulie 1922, circulatia feroviara pe ruta Comarnic – Sinaia a fost complet intrerupta, calatorii fiind transbordati cu ajutorul autobuzelor C.F.R.
Cel de-al doilea pod, situat la numai cateva sute de metri inaintea podului cazut (la kilometrul 55+900 al liniei), s-a prabusit, la randul său, în ziua de 19 Septembrie 1922, sub greutatea unui tren de pasageri, ce cobora de la Sinaia, spre Ploiesti.
Cauzele exacte ce au dus la caderea ambelor poduri au ramas necunoscute pana în prezent."
Si pentru ca "o imagine valoreaza mai mult decat 1000 de cuvinte", va ofer doua fotografii ale accidentelor relatate mai sus, ambele piese provenind din colectia personala .
Prabusirea podului de la Valea Larga - 13 Iulie 1922
Prabusirea celui de-al doilea pod de la Valea Larga - 19 Septembrie 1922