marți, 30 iulie 2013

Iulie 1931 - „Maşini infernale” explodează pe liniile CFR!

  Recentul „val de ştiri” ce au avut drept subiect terorismul, sub toate formele sale de manifestare, coroborat, în mod paradoxal, cu cercetarea unei publicaţii de specialitate, în paginile căreia căutam informaţii despre un accident feroviar, m-a făcut să îmi îndrept atenţia spre o temă aproape complet necunoscută publicului larg şi mult prea puţin discutată în lucrările de istorie: atentatele asupra reţelei CFR.
   Iniţial, la fel ca mulţi dintre cei ce vor avea răbdarea să lectureze cu atenţie aceste rânduri, am avut impresia că acest gen de evenimente au avut loc pe teritoriul României doar în anii celui de-Al Doilea Război Mondial, scopul în care ele au fost organizate fiind strict legat de cadrul mai larg al sabotării transporturilor militare.
   Nu mică mi-a fost însă surpriza să descopăr că, pe tot parcursul perioadei interbelice, atacurile asupra infrastructurii feroviare au fost înregistrate destul de frecvent, rezultatul lor fiind, cel mai adesea, perturbarea programului normal de circulaţie al trenurilor, ori avarierea uşoară a materialului rulant.
   Din multitudinea de rapoarte întocmite ca urmare a unor asemenea atentate am selectat doar două atentate petrecute acum mai bine de 8 decenii, în vara anului 1931.
   Astfel, la ora 12:00 a zilei de 26 Iulie a acelui an, în timp ce un tren de marfă compus din 40 de vagoane cisternă încărcate cu diverse produse petroliere se afla în mers, în apropierea intrării în staţia Buda a avut loc o puternică deflagraţie ce a secţionat una dintre şinele căii ferate Bucureşti – Ploieşti. Aproape instantaneu, mecanicul a frânat de urgenţă trenul, ce s-a oprit în deplină siguranţă, evitând producerea unei deraieri ce putea avea urmări catastrofale.
   Cercetările demarate imediat la locul evenimentului au stabilit faptul că explozia s-a produs în momentul trecerii primei osii a locomotivei 50.356, ce remorca garnitura, peste o mină ce fusese montată în dreptul unei joante a liniei de atentatori ce nu au putut fi identificaţi.
   După numai 24 de ore, un atentat aproape identic a fost organizat pe magistrala feroviară Bucureşti – Iaşi, în apropierea intrării în staţia Ciurea – locul teribilului accident de tren din noaptea de început a anului 1917.
   La fel ca în cazul evenimentului precedent, deflagraţia, ce a avut loc în momentul trecerii unei garnituri, a fost provocată de o „maşină infernală” de construcţie artizanală ce fusese plasată în dreptul uneia dintre joantele liniei.
   Din fericire şi de această dată explozia s-a soldat numai cu avarierea uşoară a locomotivei ce remorca garnitura, ajunsă ulterior la destinaţie fără alte incidente, însă cu o întârziere de aproape 3 ore.
   În ciuda amplelor anchete demarate de „Direcţiunea Poliţiei şi Siguranţei Generale”, organizatorii celor două atacuri nu au putut fi descoperiţi, o posibilă indicaţie privind identitatea lor fiind „adusă la lumină” de un document redactat după numai câteva luni, când, într-o Adresă destinată Chesturii Poliţiei Municipiului Braşov, unul dintre agenţii infiltraţi în cadrul Uniunii Tineretului Comunist din România îşi informa, în mod secret, superiorii despre deciziile luate în cadrul acestei organizaţii extremiste. 
  Conform datelor certe dezvăluite de acest informator, printre misiunile ce urmau să fie încredinţate membrilor „Secţiunii Teroriste” a UTM se găsea şi comiterea unei ample serii de sabotaje asupra instituţiilor statului român, ce urmau să culmineze cu un posibil atentat asupra unuia dintre trenurile ce circulau pe Valea Prahovei, pe linia magistrală Ploieşti – Predeal, modul de realizare al acestui atac urmând să fie extrem de similar cu cel folosit în evenimentele din zilele de 26 şi 27 Iulie 1931.

 

sâmbătă, 27 iulie 2013

Redescopera Istoria - o publicatie la inceput de drum

  Ieri, târziu în noapte, o nouă publicaţie şi-a făcut apariţia înspaţiul virtual!
  
  Aflată la început de drum, revista "Redecoperă Istoria", în paginile căreia "la loc de cinste" se vor regăsi şi texte scrise de fondatorul acestui blog,  îşi propune să iasă din tipare şi să facă un pas înainte, abordând istoria dintr-o perspectivă complet nouă - cea a iubitorilor de reenactement.

  În paginile publicaţiei, alături de articole care vor dezvalui aspecte mai puțin cunoscute ale istoriei nationale si universale, veți găsi interviuri, reportaje, expoziții şi fotografii inedite, cititorii vor putea gasi prezentari ale organizațiilor reenactorilor de la noi din tara și cronici ale actiunilor de reenactment desfasurate peste hotare.

duminică, 21 iulie 2013

Ciocnirea din halta Tataia – Un accident feroviar uitat...

20 Iulie 1934 – o zi ce părea a fi ca oricare altă dată din activitatea micii linii ferate turistice Constanţa – Mamaia, nimic nelăsând să se întrevadă tragedia ce avea să urmeze...
În acea dimineaţă caldă de vară, la ora 7:20, din halta Tataia a fost expediat spre staţia Constanţa un tren special ce avea ca pasageri tineri cercetaşi ce petrecuseră un reconfortant sejur pe malul Mării Negre.
Garnitura compusă din 14 vagoane era remorcată, în dublă tracţiune, de locomotivele cu abur 326.402 şi 724, ambele înregistrate în parcul Depoului Constanţa.
După doar câteva minute de la pornirea trenului, cele două locomotive s-au oprit brusc, într-o curbă situată la kilometrul 2+300 al liniei, nemaiputând urca pe rampa ce avea o declivitate de 9‰.
După mai multe încercări nereuşite de demaraj, controlorul Filip Georgescu, ce fusese desemnat de Inspecţia I Mişcare să însoţească această garnitură specială, a luat decizia ca trenul să fie fracţionat în două părţi, ultimele 7 vagoane urmând să fie frânate şi lăsate pe loc, iar celelalte 7 să îşi continue cursa până în staţia Constanţa, unde au fost primite în condiţii normale.
La scurt timp după decuplarea şi întoarcerea sa, staţia Constanţa a expediat locomotiva cu abur 326.402, în cursă izolată, înapoi spre locul unde se găseau frânate vagoanele rămase în linie curentă.
În marchiza vehiculului feroviar, pe lângă mecanicul Ioan Z. Petre şi fochistul Gheorghe Oglan, ambii angajaţi ai Depoului Constanţa, au mai urcat şi controlorul Filip Georgescu, împreună de pilotul Dumitru Putină, întreaga echipă urmând să preia şi restul trenului.
În timpul coborârii pe pantă, când mai rămăseseră de parcurs doar 50 – 60 de metri până la locul unde se aflau vagoanele încărcate cu pasageri, mecanicul nu a mai putut frâna locomotiva, ce a luat viteză şi a tamponat cea de-a doua parte a garniturii trenului special, împingând-o până în apropiere de intrarea în halta Tataia.
Bucăţile de metal desprinse din carcasele contorsionate în urma violentului impact au rănit 35 de tineri cercetaşi, 6 dintre micii pasageri rămânând cu infirmități definitive în urma acestui tragic accident.
Întreaga vină pentru producerea acestei veritabile catastrofe a purtat-o mecanicul locomotivei 326.402, ce a manipulat greşit regulatorul, iar în momentul în care a realizat că oprirea înaintea grupului de vagoane este imposibilă s-a speriat şi şi-a părăsit postul, sărind din marchiza vehiculului feroviar.
Şi totuşi... poate că nimic nu m-ar fi făcut să evoc amintirea unui accident întâmplat acum aproape 8 decenii (ieri am marcat trecerea a exact 79 de ani de la această tragedie), dacă printre „vechiturile” (adeseori catalogate de fiii „epocii digitale” drept nişte obiecte de prisos, lipsite de orice valoare) achiziţionate recent de pe unul dintre site-urile de licitaţii online nu şi-ar fi făcut loc şi o fotografie menită parcă să readucă „la lumină” clipele triste dintr-o „demult apusă” dimineaţă de vară...