20 Iulie 1934 – o zi ce părea a fi ca oricare altă
dată din activitatea micii linii ferate turistice Constanţa –
Mamaia, nimic nelăsând să se întrevadă tragedia ce avea să
urmeze...
În acea dimineaţă caldă de vară, la ora 7:20, din halta Tataia a fost expediat spre staţia Constanţa un tren special ce avea ca pasageri tineri cercetaşi ce petrecuseră un reconfortant sejur pe malul Mării Negre.
În acea dimineaţă caldă de vară, la ora 7:20, din halta Tataia a fost expediat spre staţia Constanţa un tren special ce avea ca pasageri tineri cercetaşi ce petrecuseră un reconfortant sejur pe malul Mării Negre.
Garnitura compusă din 14 vagoane era remorcată, în
dublă tracţiune, de locomotivele cu abur 326.402 şi 724, ambele
înregistrate în parcul Depoului Constanţa.
După
doar câteva minute de la pornirea trenului, cele două locomotive
s-au oprit brusc, într-o curbă situată la kilometrul 2+300 al
liniei, nemaiputând urca pe rampa ce avea o declivitate de 9‰.
După mai multe
încercări nereuşite de demaraj, controlorul Filip Georgescu, ce
fusese desemnat de Inspecţia I Mişcare să însoţească această
garnitură specială, a luat decizia ca trenul să fie fracţionat în
două părţi, ultimele 7 vagoane urmând să fie frânate şi lăsate
pe loc, iar celelalte 7 să îşi continue cursa până în staţia
Constanţa, unde au fost primite în condiţii normale.
La scurt timp după
decuplarea şi întoarcerea sa, staţia Constanţa a expediat
locomotiva cu abur 326.402, în cursă izolată, înapoi spre locul
unde se găseau frânate vagoanele rămase în linie curentă.
În marchiza
vehiculului feroviar, pe lângă mecanicul Ioan Z. Petre şi
fochistul Gheorghe Oglan, ambii angajaţi ai Depoului Constanţa, au
mai urcat şi controlorul Filip Georgescu, împreună de pilotul
Dumitru Putină, întreaga echipă urmând să preia şi restul
trenului.
În timpul coborârii
pe pantă, când mai rămăseseră de parcurs doar 50 – 60 de metri
până la locul unde se aflau vagoanele încărcate cu pasageri,
mecanicul nu a mai putut frâna locomotiva, ce a luat viteză şi a
tamponat cea de-a doua parte a garniturii trenului special,
împingând-o până în apropiere de intrarea în halta Tataia.
Bucăţile de metal
desprinse din carcasele contorsionate în urma violentului impact au
rănit 35 de tineri cercetaşi, 6 dintre micii pasageri rămânând
cu infirmități definitive în urma acestui tragic accident.
Întreaga vină
pentru producerea acestei veritabile catastrofe a purtat-o mecanicul
locomotivei 326.402, ce a manipulat greşit regulatorul, iar în
momentul în care a realizat că oprirea înaintea grupului de
vagoane este imposibilă s-a speriat şi şi-a părăsit postul,
sărind din marchiza vehiculului feroviar.
Şi totuşi... poate
că nimic nu m-ar fi făcut să evoc amintirea unui accident
întâmplat acum aproape 8 decenii (ieri am marcat trecerea a exact
79 de ani de la această tragedie), dacă printre „vechiturile”
(adeseori catalogate de fiii „epocii digitale” drept nişte
obiecte de prisos, lipsite de orice valoare) achiziţionate recent de
pe unul dintre site-urile de licitaţii online nu şi-ar fi făcut
loc şi o fotografie menită parcă să readucă „la lumină”
clipele triste dintr-o „demult apusă” dimineaţă de vară...
https://featuresspecification.blogspot.in/
RăspundețiȘtergere