Recentul „val de ştiri” ce au avut drept subiect
terorismul, sub toate formele sale de manifestare, coroborat, în mod
paradoxal, cu cercetarea unei publicaţii de specialitate, în
paginile căreia căutam informaţii despre un accident feroviar, m-a
făcut să îmi îndrept atenţia spre o temă aproape complet
necunoscută publicului larg şi mult prea puţin discutată în
lucrările de istorie: atentatele asupra reţelei CFR.
Iniţial, la fel ca mulţi dintre cei ce vor avea
răbdarea să lectureze cu atenţie aceste rânduri, am avut impresia
că acest gen de evenimente au avut loc pe teritoriul României doar
în anii celui de-Al Doilea Război Mondial, scopul în care ele au
fost organizate fiind strict legat de cadrul mai larg al sabotării
transporturilor militare.
Nu mică mi-a fost însă surpriza să descopăr că, pe
tot parcursul perioadei interbelice, atacurile asupra infrastructurii
feroviare au fost înregistrate destul de frecvent, rezultatul lor
fiind, cel mai adesea, perturbarea programului normal de circulaţie
al trenurilor, ori avarierea uşoară a materialului rulant.
Din multitudinea de rapoarte întocmite ca urmare a unor
asemenea atentate am selectat doar două atentate petrecute acum mai
bine de 8 decenii, în vara anului 1931.
Astfel, la ora 12:00 a zilei de 26 Iulie a acelui an, în
timp ce un tren de marfă compus din 40 de vagoane cisternă
încărcate cu diverse produse petroliere se afla în mers, în
apropierea intrării în staţia Buda a avut loc o puternică
deflagraţie ce a secţionat una dintre şinele căii ferate Bucureşti
– Ploieşti. Aproape instantaneu, mecanicul a frânat de urgenţă
trenul, ce s-a oprit în deplină siguranţă, evitând producerea
unei deraieri ce putea avea urmări catastrofale.
Cercetările demarate imediat la locul evenimentului au
stabilit faptul că explozia s-a produs în momentul trecerii primei
osii a locomotivei 50.356, ce remorca garnitura, peste o mină ce
fusese montată în dreptul unei joante a liniei de atentatori ce nu
au putut fi identificaţi.
După numai 24 de ore, un atentat aproape identic a fost
organizat pe magistrala feroviară Bucureşti – Iaşi, în
apropierea intrării în staţia Ciurea – locul teribilului
accident de tren din noaptea de început a anului 1917.
La fel ca în cazul evenimentului precedent, deflagraţia,
ce a avut loc în momentul trecerii unei garnituri, a fost provocată
de o „maşină infernală” de construcţie artizanală ce fusese
plasată în dreptul uneia dintre joantele liniei.
Din fericire şi de această dată explozia s-a soldat
numai cu avarierea uşoară a locomotivei ce remorca garnitura,
ajunsă ulterior la destinaţie fără alte incidente, însă cu o
întârziere de aproape 3 ore.
În ciuda amplelor anchete demarate de „Direcţiunea
Poliţiei şi Siguranţei Generale”, organizatorii celor două
atacuri nu au putut fi descoperiţi, o posibilă indicaţie privind
identitatea lor fiind „adusă la lumină” de un document redactat
după numai câteva luni, când, într-o Adresă destinată Chesturii
Poliţiei Municipiului Braşov, unul dintre agenţii infiltraţi în
cadrul Uniunii Tineretului Comunist din România îşi informa, în
mod secret, superiorii despre deciziile luate în cadrul acestei
organizaţii extremiste.
Conform datelor certe dezvăluite de acest informator,
printre misiunile ce urmau să fie încredinţate membrilor
„Secţiunii Teroriste” a UTM se găsea şi comiterea unei ample
serii de sabotaje asupra instituţiilor statului român, ce urmau să
culmineze cu un posibil atentat asupra unuia dintre trenurile ce
circulau pe Valea Prahovei, pe linia magistrală Ploieşti –
Predeal, modul de realizare al acestui atac urmând să fie extrem de
similar cu cel folosit în evenimentele din zilele de 26 şi 27 Iulie
1931.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu