luni, 25 august 2014

Calea Ferata Suceava Nord (Iţcani) - Gura Humorului (Păltinoasa) - o jumătate de secol de existenţă

  23 August 2014 - o controversată dată din trecutul României contemporane si un moment... ce pentru iubitorii lumii "drumurilor de feru" are o cu totul altă semnificaţie... paradoxal aproape complet uitată: ziua când varianta de cale ferată Suceava Nord (Iţcani) - Păltinoasa (actuala staţie Gura Humorului) îşi sărbătoreşte al 50-lea al existenţei sale.
  Lucrare proiectată încă din anii de final ai perioadei interbelice, noua linie a fost construită abia după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, realizarea sa cât mai rapidă fiind impusă de creşterea accentuată a traficului pe magistrala feroviară Suceava - Ilva Mică - Vatra Dornei (unica legătură directă între Transilvania şi Bucovina).
  Mai mult, declivitatea accentuată a unora dintre rampe (peste 25 ‰ între staţiile Strigoaia şi Cacica) şi raza mică a unora dintre curbele situate pe traseu, ce limitau foarte mult capacitatea de circulaţie a liniei şi tonajele trenurilor ce puteau fi remorcate pe această secţie, au constituit cei mai importanţi factor ce au dus la decizia de-a iniţia studiile necesare pentru construcţia unei variante ce urma să înlăture complet aceste neajunsuri tehnice.
  Lucrările la cei 42,3 kilometri ai noii linii ce se ramifică din magistrala feroviară Bucureşti - Suceava - Vicşani în apropierea staţiei Suceava Nord (mult mai cunoscută de localnici sub vechiul său nume - Iţcani) şi urcă uşor printre dealuri, racordându-se cu vechiul traseu în staţia Păltinoasa, au demarat în primăvara anului 1951 sub coordonarea Trustului de Construcţiii Linii Noi Gura Humorului, ce avea sediul în localitatea Câmpulung Moldovenesc.


  În toamna anului următor a început excavarea tunelului Lucăceşti, cei 425 de metri ai complexei lucrări de artă de pe noul drum de fier fiind complet străpunşi în ultima lună a anului 1955, când, din motive financiare, lucrările au fost oprite şi peste întregul şantier s-a aşternut liniştea.
  Reluată abia patru ani mai târziu, construcţia liniei a decurs foarte lent, în principal din cauza fondurilor limitate ce au fost alocate, întregul proiect fiind finalizat şi deschis circulaţiei feroviare în ziua de 23 August 1964.  
 
    
  

sâmbătă, 9 august 2014

Calea Ferata Iaşi - Ungheni - 140 de ani în slujba "roţii înaripate".


  1 August 2014... pentru majoritatea dintre noi doar un nou început de lună... şi o zi ca oricare alta!
  Însă pentru feroviarii Ieşeni şi pentru din ce în ce mai rarii iubitori ai lumii „trenurilor de odinioară” această dată are şi o altă simbolistică... paradoxal... aproape complet uitată.
  Şi totuşi... acum mai bine de un secol şi jumătate, în anii domniei Principelui Alexandru Ioan Cuza,o temerară idee îşi începea metamorfoza ce avea să se încheie prin construcţia întâiului "drum de fier" ce avea să traverseze apele Prutului, un traseu a cărui deosebită importanţă strategică şi economică avea să marcheze pentru totdeauna complicatele şi adeseori tensionatele relaţii politice între tânărul stat Român şi puternicul său vecin estic - Imperiul Ţarist. 
  Viitoarea legătură directă între liniile magistrale Lemberg - Cernăuţi - Iaşi şi Odessa - Chişinău - Ungheni Prut (actuala staţie de frontieră de pe teritoriul Republicii Moldova) a început să fie transpusă în realitate în primăvara anului 1873 de către întâia antrepriză privată de construcţii feroviare din România, înfiinţată la începutul anului 1872, sub conducerea inginerului Grigore Heliad.

Gara Iaşi - Punctul de plecare al "drumului de fier" spre Ungheni
   Concomitent, pe malul stâng al Prutului, Societatea Rusă de Navigaţie şi Comerţ realizase deja primele porţiuni ale căii ferate Chişinău - Ungheni, întregul traseu fiind deschis circulaţiei trenurilor în ziua de 28 Aprilie 1873.
  Astfel, un an mai târziu, la 1 August 1874, odată cu inaugurarea celor 21,4 kilometri ai tronsonului de linie cuprins între staţiile Iaşi şi Ungheni, "drumul de fier" atingea ambele maluri ale Prutului, însă joncţiunea între cele două state riverane nu a putut fi realizată decât în ziua de 12 Februarie 1876, moment când primul tren a străbătut podul provizoriu de lemn ce traversa apele râului. 

Traseul căii ferate Iaşi - Unghehi pe o hartă editată în anul 1945



  Realizată iniţial folosind ecartamentul larg (1524 mm.) calea ferată Iaşi - Ungheni a fost modificată în anul 1877, în timpul conflictului militar Ruso-Turc, când, pentru a facilita tranzitul armatelor ţariste, militarii români au construit un al doilea fir de circulaţie cu ecartament normal (1435 mm.), ce a fost demontat în anul 1881 şi reinstalat în timpul Primului Război Mondial.
  În anii 1921 - 1922, în cadrul amplelor lucrări de refacţie efectuate de militarii din Regimentul 2 Căi Ferate, ecartamentul căii ferate Iaşi -.Ungheni a fost normalizat, circulaţia trenurilor de pasageri fiind reluată începând din ziua de 3 Septembrie 1922.
  Intens utilizată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, linia a fost din nou modificată pentru a permite circulaţia trenurilor cu ecartament larg în toamna anului 1944, pentru a permite transportul trupelor sovietice.
  Normalizat din nou în toamna anului 1945, traseul continuă să fie utilizat şi în prezent pentru traficul trenurilor de călători şi marfă, ultima modificare parţială a ecartamentului său având loc în deceniul cinci al secolului treecut, când, odată cu dezvoltarea complexului feroviar Iaşi - Socola, sistemul căii ferate încălecate a fost reintrodus între această staţie şi actuala frontieră între România şi Republica Moldova.