Drezina de vânătoare a Regelui Carol II - Un unicat feroviar încărcat de mister...

  Acum câteva luni, pe acest blog, vă împartaşeam câteva date despre valea pârâului Gurghiu, despre calea ferată forestieră pe care, timp de peste jumătate de secol, "aurul verde" a coborât spre centrul industrial de la Reghin şi despre castelul de vânătoare construit la Lăpusna, în ultimii ani de domnie ai Regelui Ferdinand I.  

 Însă povestea acestor ţinuturi nu ar fi întreagă dacă am trece în uitare mica linie ferată ce înconjura castelul şi "bijuteria feroviară" din care Regele Carol al II-lea obişnuia să-şi îndrepte arma asupra vânatului hăituit de gonaci.

  Rămasă la Lăpuşna şi după anul 1948, moment când castelul şi întergul său domeniu au fost naţionalizate, mica drezină, realizată la Uzinele Malaxa, în anul 1935 a continuat să fie utilizată de liderii politici din cea de-a doua jumătate a secolului XX, la bordul ei luând loc oaspeţi de seamă, precum liderii politici Nikita Hruşciov, Iosip Broz Tito, Todor Jifkov, Gheorghe Gheorghiu Dej, ori Nicolae Ceauşescu.

  Retras din serviciu la începutul anului 1990, acest vehicul unicat în peisajul feroviar românesc a rămas abandonat într-o magazie a Secţiei de Întreţinere a Liniilor din Targu Mures, aşteptând să fie dezmembrat si valorificat ca fier vechi.

  O pură întâmplare avea însă să schimbe complet soarta acestui veritabil artefact, el fiind descoperit de un grup de iubitori ai istoriei feroviare si transportat la Brasov, unde, un alt deceniu de uitare avea să-şi lase necruţătoarea amprentă asupra bătrânelor sale componente.

  Redescoperită în vara anului trecut, drezina a ajuns, în final, la Zlatna, unde a intrat într-o amplă operaţiune de restaurare, menită să-i redea, măcar parţial, aspectul de odinioară şi să-i asigure, locul pe care îl merită, între exponatele muzeului feroviar ce a început să prindă contur în micul centru urban din Valea Ampoiului.

  Din păcate, "zborul neoprit" al anilor a făcut ca peste cea mai mare parte a informaţiilor despre acest vehicul unic în peisajul căilor ferate din România să se aştearnă uitarea, aproape toate documentele, ori imaginile, ce puteau aduce un strop de lumină asupra datelor despre construcţia şi activitatea micii drezine salon, prevăzută cu două posturi de conducere şi un salon central, acoperit cu un plafon mobil, s-au transformat demult în "maculatură reciclabilă".
  Şi pentru ca adeseori "imaginile vorbesc de la sine", cu regretul ca în colecţia mea nu se regăseşte nicio fotografie din anii când drezina era activă şi urca pe Valea Gurghiului, încărcată cu "pasageri de lux", închei aceste rânduri cu câteva instantanee surprinse în ziua de 9 Octombrie 2012, în timpul transportului spre Zlatna al micului vehicul feroviar.

Uitat de toţi, într-o curte din Braşov...

În timpul unui veritabil "balet aerian".

În bena basculantei, în drum spre o nouă viaţă, ca exponat de muzeu...