Un vechi proverb romanesc suna asa: "Calatorului ii sade bine cu drumul!"... pentru noi, feroviarii, aceasta vorba din batrani, ar putea fi tradusa astfel: "Feroviarului ii sta bine... calator pe drumul de fier...".
Va veti intreba poate "Ce legatura e intre gandurile de mai sus si tema acestui blog?". Raspunsul nu e foarte greu de aflat... E foarte simplu: in timpul peregrinarilor pe drumurile de fier ale tarii, printre locomotive si vagoane, prin gari, inconjurat de cei ce lucreaza, zi de zi, in cadrul acestei uriase "masinarii" numita simplu "Caile Ferate Romane", ori purtandu-mi pasii printre multimea de calatori grabiti sa prinda un "banal" tren, oricarui pasionat al cailor ferate ii vin o multime de idei... Unele din ele, mai bune, ajung sa fie reflectate in prcatica, in diferite moduri... in timp ce altele se pierd, definitiv, in neantul mintii umane...
Desi pare "visator" si "abstract", mesajul meu din aceasta seara are o tema bine stabilita, ce se leaga direct de toate gandurile pe care le-am asternut in randurile anterioare. Saptamana trecuta, cu ocazia unei calatorii la Pitesti, am zabovit, pret de o clipa, alaturi de alti calatori, pe peronul unei gari ce a ramas aproape neschimbata, desi peste cladirea ei, timpul necrutator a asternut nu mai putin de 137 de ani...
Dar sa nu mai lungim mult vorba si sa facem putina istorie feroviara:
Gara Pitesti a aparut in peisajul feroviar romanesc, in data de 13 Septembrie 1872, odata cu inaugurarea caii ferate Bucuresti - Chitila - Pitesti (108 km. lungime).
Construita de Concesiunea Strousberg (impreuna cu alte linii ce au format "coloana vertebrala a retelei feroviare romane", calea ferata Bucuresti - Chitila - Pitesti a fost exploatata initial de Societatea Privata a Cailor Ferate Austriece de Stat (St.E.G.), iar dupa anul 1878 linia a trecut in exploatarea Societatii Actionarilor CFR.
Rascumparata, impreuna cu intreg patrimoniul Societatii Actionarilor CFR, calea ferata Bucuresti - Chitila - Pitesti a trecut in proprietatea Statului Roman, prin Legea Nr. 322, publicata in Monitorul Oficial Nr. 23 / 29 Ianuarie 1880. Dupa rascumparare, incepand din data de 1 mai 1880, linia a fost exploatata de Directia Princiara a CFR.
De-a lungul celor 137 de ani de exploatare neintrerupta, unele din cladirile statiilor aflate pe aceasta sectie de circulatie au fost reconstruite, cateva exemple fiind garile din: Ciocanesti - distrusa de cutremurul din 1940 si reconstruita in anul 1970; Baldana - reconstruita in anii 1938 - 1940; Ghergani - reconstruita in 1969 - 1970 si Titu - reconstruita in 1940 - 1941.
Desigur, ar mai fi multe lucruri interesante de spus despre o varietate de subiecte legate de istoria caii ferate Bucuresti - Chitila - Pitesti, ar putea fi puse o multime de intrebari despre: materialul rulant ce a circulat pe aceasta sectie si despre depourile ce au desrvit-o, despre sistemele de semnalizare si cenrealizare folosite pe acest traseu si despre multe alte subiecte legate de istoria acestei linii. Cum insa, in titlul acestei postari, m-am referit strict la cladirea de calatori a statiei Pitesti, voi incheia cu doua imagini luate la o distanta de 97 de ani una de cealalta, ce va vor demonstra cat de putin si-a lasat amprenta "scurgerea nemiloasa a timpului", asupra cladirii despre care am vorbit:
Gara Pitesti - 1912
Gara Pitesti - 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu